Reflexii vinatoresti

Posted: 17/05/2013 in Liber alese
Etichete:, ,

Am momente în viaţă în care surprinzător mă apuca reflexiile :). Observ ceva pe stradă sau altundeva şi mi se declanşează un trigger care dezlănţuie în mintea mea o avalanşă de idei şi gânduri îngrămădite cât se poate de haotic într-o fracţiune de secundă. Probabil aşa se întâmplă tuturor dar asta nu mă înpiedică să ma simt special, haosul din fracţiunea mea de secundă e mai altfel :). Era să scriu mai mare da’ nu sunt sigur că-i de bine.

Aşa mă apucă pe mine zilele trecute o reflexie despre propria noastra societate. Asta de-acuma cu tot ce-i în ea. Mi se părea mie că-i lipseşte printre multe altele mai ales solidaritatea. Cuvânt rar, mai că-mi vine să mă uit în Dex la ce înseamnă… Dar la câte mi se pare mie că-i lipsesc ce rost mai are să le-nşir!? Mai bine să caut vinovaţii. Bun, asta deja părea mai distractiv decât să stai şi să te gândeşti ce anume a determinat patinarea societăţii umane contemporane în derizoriu … brrr. Hai să căutăm vinovaţii atunci, e mai uşor. Or fi ăia pentru că ăilalţi fac aia sau or fi ăilalţi pentru că alţi ăilalţi nu fac aia… Hm, la naiba ar fi trebuit să fie uşor să dai vina pe cineva. Eşec total, nu reuşeam să găsesc ceva care să mă convingă. Atunci normal ca oricare cetăţean de nădejde al scumpei noastre patrii dând de greu abandonez questul.

Dar numai gândul că m-am înrolat singur nescăpând de blestemul societăţii, în curentul comportamental adecvat modernităţii ( wtf!?) nu-mi dădea pace. Aşa că văzând eu ieri pe stradă în timp ce admiram vara în drum spre magazinul din colţul blocului un trio ce ieşea în evidenţă din mulţimea de pe stradă şi urmărindu-i câteva momente mă loveşte brusc reflexia.

Dar să descriu puţin scena, mai corect ar fi sceneta dar… Doi tinerei traşi printr-un inel, fiecare, cu stuctură atletică încadrau galant o domnişoara subţirică elegantă, poate prea elegantă pentru momentul acela al zilei. Ei „blugi” şi tricou, ea rochie de un albastru azuriu asortată perfect cu pantofii cu o nuanţă mai închişi la culoare, poşetuţă neagra, păr lung întins cu placa. Nu mă întrebaţi de ce n-am reţinut la fel de multe amănunte şi despre cavalerii noştrii că nu-i frumos. După cum spuneam observam trioul cu pricina apropiindu- mă din urma lor. Adevărul e că la ce tocuri avea don’şoara chiar mă gândeam admirativ la viteza pe care o are deşi era evident că ieşiseră de undeva şi se îndreptau spre vreo maşină parcată prin apropiere. Contemplaţia îmi este întrerupă de dialogul lor pe care micţorând distanţa ce ne despărţea îl aud fără sa vreau. Ei către ea pregătindu-se să urce aşa cum bănuiam în maşina oprită:

                -Dacă ştiam că plăteşti tu atunci consumam mai cu încredere! Încercau ei să o tachineze galant fără a deschide vreunul portiera fetei.

                La care ea răspunde râzând şăgalnic şi cu voioşie plină de drăgălăşenie sinceră la adresa unuia dintre ei sau amândorura cred:

                -Ia mai du-te tu în pi*da mă-ti!

                Zbang! Tare şi-n plină stradă. Am auzi eu şi alţi cincizeci de trecători. Am remarcat fugar că doar câţiva au întors oripilaţi capul. Trioul buclucaş n-a avut însă nicio apăsare, au schimbat familiar câteva chicoteli prieteneşti urcând în maşină.

                Dar să revin de unde am pornit. Trigger-ul se declanşase aşa că avalanşa de idei îşi făcea treaba, adică zarvă-n capul meu. Păi dacă vânătorii primordiali ar fi stat ei în limbă să răpună brutal în locul vreunui mamut fioros o omidă unduitoare de pe-o frunză de dud oare cum ar fi arătat societatea lor? Dacă vânătorii-s de cacao la fel e şi societatea. Măi băieţi tinerei, traşi printr-un inel ia deschideţi voi ochii şi urechile, doar atât cereţi voi de la viaţa voastră? Decor? Ăsta-i scopul vostru suprem în viaţă? Un proverb modernizat spune că mai bine taci şi laşi impresia că eşti prost decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu. „Prada” voastră ce cu mândrie o vănaţi şi-a afirmat nonşalant veleităţile intelectuale. Tinerilor vă provoc să aveţi pretenţii de la viaţa! Vă provoc să aveţi pretenţii pe care să le onoraţi! Onoraţi-vă propria viaţă, e doar una şi trece repede! Prada pe care o veţi „vâna” va fi de altă calitate. De fapt va fi de calitate altfel. Pentru că azi nici voi nu sunteţi cu nimic mai breji ne vom complace într-un cum e turcu’şi pistolu’ perpetuu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s