Blestemul trecutului

Posted: 28/05/2013 in Liber alese
Etichete:, ,
Română: Gorunul lui Avram Iancu de la Tebea

Română: Gorunul lui Avram Iancu de la Tebea (Photo credit: Wikipedia)

Mă uitam zilele trecute la televizor într-unul din puţinele momente când fac asta şi nimeresc peste un oarecare jurnal de ştiri. Subiectul prezentat: cea mai mare procesiune din estul Europei! Uaaau! Ia hai să vedem ce şi cum.

Mă lamuresc repede că e vorba de o procesiune religioasă, nu-ş de ce naiba m-am gândit eu că ar putea fi de altă natură dacă tot e cea mai mare procesiune şi deja mă aşteptam să văd îmbulzeală mare la pupat de moaşte sacre sau la vreun strop de apă sfinţită când ochiii-mi cad pe o coloană frumos ordonată înşirată de-a lungul stăzii mărşăluind cuminte cu steaguri şi alte cele. Hmm… what the …? Prezentatoare pe care îmi dau seama că o ignorasem total încercarea mea de a înţelege cît mai mult din ceea ce văd rosteşte numele „Ciuc” care instant se suprapune peste steagul tricolor din imagine… roşu, alb şi bineânţeles verde. Recunosc, mi-a fost ciudă. M-am gândit sincer cu admiraţie amestecată cu regret că printre noi românii nu ştiu câţi ar fi putut duce cu atât de multă mândrie steagul propriei naţii. Am vrut iniţial să scriu „propriei ţări” dar mi-am dat seama la timp că e foarte posibil ca tricolorul ţării lui să fie cu albastru şi galben pe lângă roşu… Avea după cum ziceam, un fel de mândrie sfidătoare nu ştiu cum să spun… trebuia admirată. Îmi mai veneau în minte şi imaginile primite anul trecut in preajma Paştelor când o  mulţime aranjată frumos pe două rânduri cu coşurile pline de merinde aşezate cuminte pe trotuar aştepta răbdătoare apariţia preotului şi sfinţirea bucatelor. La noi n-ai fi văzut aşa ceva…

Nu ştiu cum, poate faţa mi s-a-ntunecat de regret comparând mental cele doua feluri de manifestări, cel pe care-l aveam deja in minte cu mulţimea înbulzindu-se pe de-o parte în timp ce de cealaltă parte guverna ordinea când tatăl meu parcă citindu-mi gândurile privind împreună cu mine imaginile cu mândrul stegar începe a-mi povesti o întâmplare din şcoala vremurilor când Transilvania era cedată…

Lelea cutare, mi-a zis numele dar n-aş vrea să i-l spun fără să o-ntreb înainte, la şcoala în Cojocna fiind în vremurile acelea tulburi desenase pe ultima pagină a caietului un steag tricolor. Un tricolor românesc. Învăţătoarea văzând a chemat jandarmii. În acea epocă în zonă jandarmi unguri erau din aceia cu pană, hortyşti. I-au tras fetei la şuturi în fund până s-a scăpat biata „toate alea”  pe ea în faţa tuturor. Atât a zis tata după care s-a ridicat şi-a plecat în bucătărie…

Eu am rămas mut. Pe stegarul ăsta n-o să-l pocnească nimeni asta-i sigur. E protejat de poliţia română şi toată lumea îi respectă dreptul lui minoritar. Aşa şi trebuie să fie doar că acelaşi respect trebuie OBLIGATORIU întors şi înspre cel care ţi-l acordă.

Dar de la cine aştept eu respect!?

O vorbă veche spune că de la cap se-mpute peştele. Mă gîndesc acum cu sângele fierbându-mi prin vene la „viteazul” Attila care şi-a asasinat propriul frate pentru a ajunge la putere, mare erou, mare caracter. Mă gândesc la Gheorghe Doja, unul de-al lor de altfel, omorât în chinuri groaznice apoi sfârtecat în bucăţi. Căpitanii şi apropiaţii ce l-au urmat au fost obligaţi să le mănânce… Vă gândiţi că asta a fost demult, că lumea a evolut şi s-a schimbat? Atunci vă zic doar Ip, Trăznea şi Moisei. Vă gândiţi că şi asta a fost demult? Vă mai zic doar atât, Cofariu e român! Până şi asta vi se pare demult? Căutaţi pe google numele ăsta: Florin Cosmin Marinescu. Sau şi mai bine pe al Sabinei Elena…

Am stat multă vreme să cântăresc dacă să scriu toate astea sau nu, aş putea leza mulţi, foarte mulţi oameni buni care nu merită asta şi care n-au nicio vină.

Acum dupa ce am recitit totul şi retrăit în memorie toate sunt convins că stegarul pomenit n-ar avea astfel de frământări.

Da, suntem dezordonaţi! Da, ne îmbulzim când se dă ceva gratis!  Da, avem o groază de alte defecte dar niciunul din conducătorii noştrii din trecut nu e admirat pentru că şi-a omorât fratele iar Vlad Dracul deşi-i trăgea în ţeapă nu-i punea şi la fript, ciorile probabil n-ar fi apreciat. În plus n-am văzut nicio ştire cu vreun steag roşu, alb şi verde incendiat în plină stradă ca şi imaginea lui Avram Iancu! Avram Iancu ce a fost trădat tocmai de aceia pe care i-a ajutat să se elibereze…

Astea fiind spuse, doar ăstora dintre voi care nu ştiţi ce-i respectul vă adresez sincere urări de paşte cu referiri directe la maicile voastre!

Anunțuri
Comentarii
  1. antreprenor1 spune:

    Mi-am amintit un aspect: Unde este stema de pe steag?! De vreo cativa anisori avem un steag fara stema, de ce ? Sau nu sunt eu la curent cu modificarile de pe steag! Altii au stema pe steag si nu au renuntat la ea, noi de ce ?

    • Flavius spune:

      … pentru că ne e teamă de ceea ce înseamnă poate. Caută în stemă bucăţica ce reprezintă Transivania… Încearcă să afli ce reprezintă elementele şi o să ai o surpriză pe cât de mare pe atât de neplăcută. De ce a adoptat-o casa regală e lesne de-nţeles, ei n-au fost şi nu sunt români. Dar de ce dupa ’89 s-a pus stema aceea înapoi pe steag îmi e teamă să mă gândesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s