Oameni şi lumi

Posted: 28/06/2013 in Liber alese
Etichete:, , , , , , , ,

Oameni sîntem cu toţii, mai norocoşi sau mai puţin norocoşi, mai înzestraţi sau mai puţin înzestraţi. Ce ne aduce însă la acelaşi numitor este că sigur trăim şi vom muri. Cum ne parcurgem drumul pînă la destinaţia finală, peste cîte urcuşuri sau coborîşuri trecem ţine de şansa fiecăruia dar şi de ecucaţia de care a avut parte.

Puşi în faţa unei situaţii vom reacţiona diferit deşi fiecăruia dintre noi ni se va părea că am reacţionat corect. De unde diferenţele atunci? Din filosofia fiecăruia despre viaţă. Unii împart lumea în bun şi rău, alţii o împart în eficient şi ineficient, alţi alţii o împart în avantajos şi dezavantajos iar unii, mai ciudaţi, nu o împart deloc ci spun că toată-i  de fapt de-un singur fel.

Pentru noi, europenii sau mai corect pentru noi cei crescuţi în spiritul cuvintelor „cine se crede fără de păcat să ridice primul piatra şi să o arunce” este greu spre imposibil să ne imaginăm o lume neguvernată de eterna luptă dintre bine şi rău. Noi împărţim lumea de cînd ne ştim, ăia o să primească aripi şi cerculeţ aurit iar ăilalţi un jacuzzi cu smoală-ncinsă. Nu scapă unul nejudecat. Imaginaţi-vă puţin cum am putea privi viaţa dacă am fi fost născuţi în afara acestor cuvinte. E greu aşa-i? Ne temem şi să ne gîndim dacă nu cumva ele înseamnă altceva decît am înţeles noi. Blestemul educaţiei…

Haideţi totuşi să încercăm să ne detaşam puţin. Ce ne diferenţiază unii de alţii? Educaţia primită, pentru că toate, absolut toate reacţiile noastre din absolut orice situaţie sînt date de ceea ce am putut noi asimila din (auto)educaţia primită. Cu alte cuvinte educaţia face diferenţa iar prin educaţie înţeleg suma tuturor experienţelor trăite, faste sau nefaste, pozitive sau negative, sau oricum altfel.

Pentru că educaţia este mai presus de toate, mai presus de bine şi rău. Binele şi răul nu există, sînt parte ale aceluiaşi întreg pentru că nu există unul fără celălalt. Este un lucru bun faptul că o căprioară a murit vînată de lupi sau e unul rău? Dacă acelaşi lucru e şi bun şi rău în acelaşi timp atunci se naşte un paradox şi cred că abordarea este greşită. Ar trebui să privim lucrurile prin prizma echilibrului din viaţa noastră şi a tot ce ne înconjoară. Sîntem sau nu în armonie cu viaţa, cu propria viaţă. Cînd zic armonie nu mă gîndesc la feţe extaziate tîmp zugravite pe vreo copertă de revistă evanghelizatoare ci la echilibru în sensul de „cu măsură în toate cîte-s pe lume”.

Asia este plină de de contraste şi n-aş îmbrăţişa ca neapărat bun tot ce-i de acolo dar acest mod de a privi viaţa mi se pare foarte corect. Cu atît mai mult mi se pare de urmat cu cît găsesc multe similarităţi în baladele populare, basmele vechi sau frînturile din textele vechi şi foarte vechi pe care am avut şansa să le citesc.

Cu toate astea am găsit în Sun Tzu cîteva lucruri pe care le consider… de fapt habar n-am cum să le consider 🙂.

Se zice că Arta Războiului nu se referă neapărat la război ci la un mod de a-ţi trăi viaţa, că toate învăţăturile sînt perfect aplicabile în viaţa de zi cu zi şi mai mult, aplicate consecvent ţi-ar asigura un succes notabil în orice direcţie ai dori să-ţi îndrepţi paşii. Baiu’ mare care-i? Zice omu’ aşa: curajul, laşitatea, temperamentul agresiv-impulsiv, sentimentul onoarei şi compasiunea sînt defecte. Majore. Măi chinez ciudăţel tu şti pe ce planetă ai trăit!? Trei dintre cele cinci enumerate le-aş ridica la nivel de virtute fără nici o secundă de ezitare. Apoi omul nostru se explică şi am să mă opresc doar asupra celor trei atribute, mi-e teamă să le mai numesc virtuţi,  vizate.

English: Enchoen in Yurihama, Tottori prefectu...

English: Enchoen in Yurihama, Tottori prefecture, Japan 日本語: 燕趙園, 鳥取県湯梨浜町 (Photo credit: Wikipedia)

          Ce este curajul fără înţelepciune?

          Ce este onoarea fără discernămînt?

          Ce este compasiunea fără puterea de a lua decizia corectă la momentul potrivit?

După ce stătui un pic pe gînduri mi-am zis că-i isteţ chinezu’, merită o şansă J. Echilibru în toate. Măsură.

Oare dacă noi am înceta să împărţim lumea în bun şi rău şi am considera că totul face parte din viaţă am deveni mai împăcaţi cu ceea ce sîntem? Cum s-ar schimba faţa societăţii?

N-ar trebui oare ca cineva să se gîndească mai întîi la ce ar putea pierde printr-o anumită acţiune şi apoi la ce ar putea cîştiga fără a ţine seama de cum va părea în ochii altora, curajos sau fricos? N-ar trebui oare ca un şef de stat, să zicem, să pună onoarea proprie mult în urma interesului naţiunii pe care o reprezintă? N-ar trebui oare ca un medic în timpul unei naşteri ce n-a decurs cum ar fi trebuit să salveze fie copilul fie mama atunci cînd ştie că nu-i poate salva pe amîndoi?

Mă bucur că nu trebuie să şi răspund acestor ultime trei întrebări… Totuşi noi, cei mulţi, cei obişnuiţi, aşteptăm de la elitele noastre să ia cu uşurinţă astfel de decizii.

Dacă-i obligăm pe ei să trăiască după un astfel de cod de ce nu ni l-am însuşi, ne-ar duce spre elitism, nu?

Anunțuri
Comentarii
  1. antreprenor1 spune:

    http://romaniistiuromaneste.wordpress.com/
    iti las o legatura la un blog. De-a rasu` plansu`…..am ajuns ca natie, zau!

  2. oviroman spune:

    Nu putem schimba modul in care am fost educati. Ceea ce putem face e sa ne adaptam si sa incercam sa ” gandim ” si nu sa fim putiin cam plante. Cu putina perseverenta se poate!

    http://ideisipareri.wordpress.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s