Traficul… Întotdeauna l-am asociat cu cafea băută în grabă, dimineţi răcoroase, jocuri de lumini şi umbre pe zidurile clădirilor şi bineînţeles minute care aleargă necruţător. Da ştiu, e o impresie cam romanţată despre trafic dar dimineaţa am puterea de a vedea doar ceea ce vreau să văd, mai ales că acum fiind şi timpul vacanţelor oraşul s-a golit, la propriu, de oameni şi maşini.

Cu toate astea zilele trecute mi-a fost dat să fiu martorul unei întîmplări cît se poate de stranii. Toţi avem de-a lungul traseului nostru zilnic anumite locuri, intersecţii predispuse parcă, la hai să le zicem şicane şofereşti. În Cluj-Napoca un astfel de loc este Piaţa Lucian Blaga, fostă Păcii, mai ales intrarea dinspre primărie. Sînt trei benzi acolo, doua spre stînga şi una spre dreapta şi de multe ori banda dreapta ce duce spre o parcare este ocupată de maşini care semnalizează stînga 🙂. Frumos, nimic nou sub soare. Atît doar că semaforul nu se face verde în acelaşi timp aşa că cei care doresc totuşi să facă la dreapta n-au încotro şi trebuie să aştepte…

Hai să zicem că în zilele super aglomerate mai treci cu vederea chestiile astea, toată lumea se grăbeşte, benzile parcă-s mai înguste şi verdele semaforului ţine mai puţin dar în dimineaţa aceea eram doar patru maşini pe toată strada, patru maşini pe trei benzi, spaţiu… cît cuprinde. Din ăştia patru cîţi eram bineînţeles că un nefericit vrea la dreapta. Surpriză sau nu banda dreapa era ocupată de o şoferiţă care, tot bineînţeles, dorea să facă stînga… De ce m-aş înscrie pe dreapta ca să fac stînga!? Se face verde la dreapta şi nefericitul după ce a aşteptat puţin îşi exprimă sonor dar decent intenţia. Sunetul mă face să-ntorc capul şi fiind chiar în dreptul doamnei cu pricina vedeam ca din primul rînd la teatru toată scena. Am rămas înmărmurit de reacţia nervoasă, violent nervoasă a doamnei. Gesturile agitate, îmbufnările şi semnele obscene cu mîinile la adresa celui din spatele ei într-o dimineaţă atît de liniştită m-au şocat. Bine tanti, ai greşit, de ce reacţionezi aşa? M-am uitat mai atent, nu era o maşină de fiţe, doamna conducea un Renault şi nici ea nu părea o „piţi”… De unde atunci izbucnirea asta!? Cel din spate s-a împăcat rapid cu situaţia, probabil nu era pentru prima dată cînd trecea prin asta.

Cînd s-a făcut verde ghiciţi cui i-a tăiat duduia calea! Da, a demarat în trombă şi dacă n-aş fi fost prevăzător acum aş fi cu maşina-n service. Măcar acum avea o scuză, era nervoasă rău :).

Departe de mine intenţia de a fi misogin sau mai ştiu eu cum în vreun fel ce ar putea leza vreo doamnă aflată la volan, doresc doar să-mi exprim stupefacţia cu privire la reacţia peroanei respective. Ce mama sărăciei ne face atît de fără răbdare, atît de nepoliticoşi unii cu alţii, atît de vulgari!? Am greşit, se poate întîmpla oricui, de ce nu ne asumăm asta şi-n loc de o mie de gesturi nervoase la limita obscenităţii şi-a demenţei nu facem unul singur în semn de scuză!?

E peste puterile mele de înţelegere de ce e aşa de greu să spui „iartă-mă, am greşit”…

Anunțuri
Comentarii
  1. Kim spune:

    Te-am inspirat putin, este? 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s