Cargo – second edition – 1/3

Posted: 25/09/2013 in Liber alese
Etichete:, , , ,

După ce astă vară ne-am trezit printr-o întîmplare fericită la concertul trupei CARGO toţi ai casei am devenit mari admiratori. Ne-au plăcut atît de mult încît am început să-i „vînăm” mai întîi pe radio şi TV iar apoi pe net căutînd locurile în care vor susţine concerte poate, poate va fi unul mai aproape de noi.

Ascultîndu-i zi de zi, puştii au luat bineînţeles şi ei contact cu muzica lor. Mărturisesc că era cam ciudat la început să-l văd pe prîslea al meu la doar şapte ani ţopăind din greu pe „nu mai am ţigări, nu mai am ţigări, nu am ce fuma” dar acum m-am obişnuit. Mai am, încă, ceva porniri părinteşti latente cînd îl aud fredonînd „stau în cîrciumă să-mi înec amarul” dar una peste alta dacă mie-mi place de ce nu i-ar plăcea şi lui? Ok, toate bune şi frumoase şi fără prea mult încoace-încolo rezultatul e că pînă la urmă CARGO s-au pomenit cu încă patru admiratori. Arta nu cunoaşte vîrstă iar rock-ul este nemuritor! 🙂

Mare a fost bucuria noastră a tuturor cînd am văzut că vor veni să cînte undeva aproape de noi.

Vineri seara avem planuri! Fericire mare pe puşti cînd le-am dat vestea răspunzîndu-le cu „da” rugăminţilor lor înfrigurate de a-i lua cu noi. Gata, ziua cea mare a sosit! Pregătim ceva de drum şi îmbarcarea spre distracţie.

Ajunşi ceva mai devreme ne-am instalat în aşa fel încît să avem şi posibilitatea de a ieşi din mulţime şi a ne retrage spre o poziţie mai „strategică”. Adică să putem scăpa de înghesuială dar totuşi să putem vedea scena şi mai ales auzi tot ce se petrece acolo chiar dacă ne distanţăm de ea. Nu ştiam cum vor reacţiona puştii cînd piaţa se va fi aglomerat. Ba mai mult i-am speriat destul de tare cînd am stabilit un loc de întîlnire sub un panou mare şi portocaliu de la Orange, în caz că din întîmplare ne-am despărţi unii de alţii.

Toate relele s-au şters însă cînd în deschidere a apărut Aminda, cea de la Vocea României, însoţită de o trupă destul de inspirată dar căreia, vă rog să mă iertaţi, i-am uitat numele. Cum am urmărit de cîteva ori seara Vocea României eram oarecum curios să văd cum se aude ( !? 🙂 ) live cineva care a cîntat acolo. Mi-a plăcut. Se vede de la o poştă că pe lîngă voce şi cunoştinţe muzicale are şi factorul X. Asta ca să-i ating un pic pe cei de la „Antene” care în opinia mea cred că un interpret ar trebui să arate bine pe scenă şi apoi să ştie cînta. Păcat doar că sunetul n-a fost de cea mai bună calitate, Aminda şi trupa ce o însoţea ar fi reuşit şi mai multe. C’est la vie.

Cum, datorită muzicii, tensiunea din micul nostru grup a dispărut am ajuns aşa pe nesimţite lîngă unul dintre garduri iar puştii s-au aşezat fain-frumos între zăbrelele panourilor. Aveau acum bilete VIP pentru CARGO, ei urmau. Pînă şi-au instalat băieţii instrumentele, microfoanele şi ce-or mai fi aranjat ei pe acolo prezentatorul are neinspirata idee să întrebe ceva de genul: „şi acuuum, cine vine aici pe scenăăăăăă?”. Prîslea atît a aşteptat. „Eu vin, eu vin!” ţipa în gura mare. Noroc că l-a prins la timp soţia că altfel am fi avut parte de alfel de spectacol.

Next: Mîine… poimîine 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s