Revelaţia

Posted: 04/10/2013 in Liber alese
Etichete:, , , , , , , , , ,

Am fost pasionat de cînd mă ştiu de istorie, de istoria României, a neamului nostru. Probabil mi se trage de la faptul că atît bunicii cît şi părinţii, mai ales tatăl meu, îmi povesteau cîte-n lună şi în stele destre noi, despre trecutul nostru. Am aflat astfel de mic întîmplări reale petrecute mai demult sau nu prea, întîmplări şi aspecte pe care nu le regăseam în acea vreme în cărţile de istorie ale şcolii. Ţin minte momentul cînd bunicul mi-a pus în mînă un manual de istorie publicat pe la inceputul secolului trecut în care am găsit apoi lecţii scrise de Nicolae Iorga. În timp ce-l răsfoiam nerăbdător mi-a spus ceva de genul: „România nu-i aşa cum înveţi tu la şcoală, n-a fost niciodată”. Apoi a adăugat: „şi nici regii ăştia n-au fost ce-ar fi trebuit …”. Mi-am dat seama mult mai tîrziu de cît de multă tristeţe avea atunci în glas.

În ultimii ani însă am citit, văzut şi auzit cu mult interes ideiile unor oameni cu mult mai avizaţi decît mine în ceea ce priveşte geneza poporului nostru. Poveştile copilăriei s-au trezit instant la viaţă iar întrebările de genul cum au învăţat dacii liberi latina de la duşmanii lor fără să-i fi forţat nimeni în vreo sută şi cincizeci de ani doar, aproximativ şase generaţii, sau cum de în Dobrogea care a rămas sub dominaţie romană mult timp după retragerea Aureliană din restul Daciei vocabularul limbii diferă doar prin regionalismele împrumutate de la grecii, turcii, tătarii şi lipovenii care trăiesc în zonă şi-au găsit în sfîrşit răspuns. Pentru mine cel puţin. Va mai dura o vreme pînă cînd adevărul va apărea şi-n cărţile de istorie, sînt convins de asta.

Dintre toate aceste idei vehiculate mai recent una mi-a atras atenţia într-un mod cu totul deosebit.

Într-un articol publicat pe internet citeam despre un artist, pictor şi ilustrator, autodidact care a citit la rîndul lui mii şi mii de pagini din diverse surse de-a lungul multor ani, pasionat ca şi mine fiind de istoria dacilor. Bibliotecile înşirate şi documentele menţionate mă umpleau de invidie sinceră combinată cu respect profund în timp ce parcurgeam articolul. Ajuns mai spre finalul acestuia aflu că va publica o carte. Va pune într-o carte tot ce a descoperit el în toţi aceşti ani de studiu şi mai mult, fiind pictor o va ilustra într-un mod cu totul deosebit. Fremătam de nerăbdare. Luat de val am asimilat doar una dintre concluziile la care ajunsese fără a o diseca puţin măcar. Omul nostru spunea că de fapt nu ştim cum arătau dacii pentru că pe toate edificiile învinşii Romei sînt sculptaţi purtînd cam acelaşi fel de haine indiferent de zonele în care trăiseră. Uşor dezamăgit că se mai  adaugă încă o enigmă trecutului nostru în loc să dispară  una am trecut mai departe…

Zilele trecute însă am fost lovit de revelaţie. O revelaţie de zile mari. Spectator fiind savuram cu bucurie priveliştea oferită de un ansamblu popular ce dansa cu foc jocuri de prin Transilvania. Atunci, în timpul spectacolului, m-a trăznit năucitor revelaţia! …”un dac a coborît de pe columnă, scriu ziarele vremii” îmi răsuna în subconştient o frază citită cu mulţi ani în urmă. Totul mi-e clar acum, există o singură explicaţie. Dacă dansatorii din faţa mea sînt îmbrăcaţi ca cel care în urma cu un secol şi ceva „a coborît de pe columnă” înseamnă ca undeva, cîndva în trecut un anumit număr de daci a vizitat Roma şi fascinaţi de hainele celor înfrînţi au ales să le schimbe pe ale lor cu acestea şi astfel a apărut pentru prima dată în istoria omenirii turismul de shopping. Se ştie doar că şi azi una dintre capitalele modei mondiale este in Italia. Bine, Milano sau Roma tot un drac.

Da domnilor, dacii au inventat city-break-ul. Paf se urcau călare, trăgeau o fugă pînă la Roma, vedeau ce-a mai apărut prin pictoriale, basoreliefuri  şi sculpturi apoi veneau repede acasă şi-ncepeau a ţese şi coase de mama focului nu care cumva să apuce romanii să mai construiască  vreo columnă şi să-i prindă cu hainele negata.

Ar trebui să revendicăm asta. Imaginaţi-vă titluri în toate ziarele lumii: „Dacii antici inventează city-break-ul acum două mii de ani!”.

Cred că o să scriu o carte despre asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s