Posts Tagged ‘copii’

Pa Bîrr-Bîrr!

Posted: 22/10/2013 in Crîmpeie
Etichete:, ,

Fetiţa cu codiţele ascunse cu greu sub căciula tricotată se-ntoarse scurt în faţa mea spre maşina oprită în grabă în spatele meu şi din care cu doar o secundă mai devreme coborîse. (mai mult…)

Anunțuri

Da recunosc, sînt un cretin! Sînt cel mai tîmpit om de pe planetă. Sînt un prost necivilizat lipsit de viziune. Sînt în schimb plin de de vise deşarte. Sînt un aerian picat direct din Lună care refuză realitatea. Stau şi mă întreb, sînt eu om? Eman atît de multe tîmpenii încît mă mir sincer cum de nu mă opreşte nimeni pe stradă să mă-mpacheteze fedeleş într-o cămaşă cu nasturi la spate şi să mă trimită la naiba-n praznic. La zîmbăreţi. (mai mult…)

Trăim într-o ţară democrată şi credem cu tărie că lumea în care trăim este una liberă. Dar oare este aşa? Sau ar trebui să fie aşa? Cei mai mulţi vor răspunde „DA” enervaţi probabil de aparent stupizenia întrebării. Înainte însă de a reveni la întrebarea cel puţin ciudăţică hadeţi să ne jucăm un pic cu vorbele.

Pornim de la educaţie cu tot ce implică ea. Educaţia e bună, ea trebuie să existe, nu ? Ne învăţam de mici copiii să vorbească frumos, le explicăm cum să stea la masă, cînd şi cum să vorbească, să deseneze într-un anume fel, să scrie şi să socotească, îi îndreptăm spre o şcoală care sperăm noi sau sîntem chiar convinşi că e potrivită pentru ei. Îi învăţăm cum ar trebui să reacţioneze în anumite situaţii, cum să lupte sau cum şi cînd să plîngă. Îi învăţăm tot ce ştim noi şi credem că le-ar folosi. Mergem pînă acolo încît le alegem lectura aşezîndu-le în mîini cărţile pe care credem noi că ar trebui să le citească la vîrsta lor, le cenzurăm fără remuşcări emisiunile TV şi cercul de prieteni. Facem tot ce credem noi că ar trebui să facem pentru a-i creşte oameni şi ni se pare normal să avem dreptul de a face asta.

Cuvintele cheie sînt „facem” şi „noi”, deci fără altă poveste, „noi facem”. Noi, noi, noi le facem pe toate. Noi îi schimbăm pe ei după cum credem noi. Asta dacă stăm puţin şi ne uităm seamănă a influenţare intenţionată, a manipulare. Ce mi se pare culmea e că nu există o lege care să pedepsească asta ci dimpotrivă, eşti pedepsit de stat dacă nu-ţi îngrijeşti, educi, manipulezi în esenţă, copiii.

Cei care încă n-au copii ar tebui să se gîndească foarte serios la cît din ceea ce sînt ei azi este rezultatul unor astfel de acţiuni şi cît sînt ei înşişi cu adevărat. Foarte, foarte puţini vor fi cei care vor putea spune asta. Aproape toţi vor spune că sînt în totalitate ei înşişi. Dar de ce-i îndemn doar pe cei care n-au copii să facă asta!? Toţi ar trebui s-o facem.

Vrem, nu vrem, sîntem rezultatul educaţiei primite şi a ceea ce am reuşit noi să facem din ce am primit de la toţi din jurul nostru iar educaţia în sine nu este nimic altceva decît o influenţare intenţionată înspre o anumită direcţie a devenirii noastre.  Cu greu vom putea întrezări ce am fi putut realiza dacă am fi fost lăsaţi de mici singuri să devenim ce va fi voit soarta. Cred eu că cei mai mulţi dintre noi n-am fi reuşit mare brînză asta dacă am fi scăpat cu bine din aventura cu degetele şi priza de pe vremea cînd nici măcar nu ştiam merge-n picioare.

Educaţia este aşadar un lucru bun. Dar educaţia este în esenţa ei o manipulare. De ce privim atunci educaţia cu ochii buni iar manipularea o respingem ca pe ceva rău care ar trebui blamat? E ca şi cum am respinge esenţa educaţiei. Poate pentru că în accepţiunea noastră, ca masă umană, asociem manipularea cu intenţiile rele, obscure ale manipulatorilor. Dar noi sîntem la rîndul nostru din postura de părinţi nişte manipulatori care le spunem copiilor noştri că vor avea de învăţat toată viaţa, tot timpul va fi ceva de învăţat. Atunci noi, oameni mari ştiind asta de ce nu acceptăm că am avea de învăţat de la alţii!? Pentru că poate ne place prea mult să ne alegem proprii educatori!? Ciudat sîntem construiţi ..

Haideţi să ne jucăm mai departe şi să ne întrebăm: sentimentul naţional nu se cultivă oare în familie? Ba bineînţeles că da. Eu le povestesc copiilor despre daci, despre Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, despre cum şi-a potcovit caii invers Avram Iancu şi cîte şi mai cîte. Îi cresc în aşa fel încît atunci cînd vor fi mari să fie mîndri de ceea ce-s ei ca neam iar din punctul meu de vedere chiar au cu ce se mîndri. Dar oare asta-i educaţie sau manuipulare sau e tot una!? Cred că-i manipulare educaţională 🙂.

Monument in Arad, Romania help

Monument in Arad, Romania help (Photo credit: Wikipedia)

Vineri, 13 iunie, a fost ziua eroului necunoscut… Spre ruşinea mea am aflat abia azi dimineaţă de la TV şi mă simt copleşit de un sentiment ciudat, frustrare amestecată cu vină şi respect tardiv. La Oarba de Mureş au murit douazeci de mii de oameni, Mărăşeşti, Valea Călugărescă, Oituz, Posada, cotul Donului… Toţi acei oameni au murit pentru mine, pentru ca eu să pot fi azi ceea ce sint. Da, au facut-o şi pentru tine si pentru el, pentru noi toţi e adevărat dar au facut-o pentru mine iar eu n-am ştiut.

În Marea Britanie floarea de mac roşu se poartă de toată lumea timp de o lună în semn de respect pentru eroii neamului.  O lună întreagă. Al naibii şi eficace manipulatori au! Culmea au reuşit să educe un popor întreg în spiritul respectului profund pentru jertfa altora.