Posts Tagged ‘Romania’

Festival românesc la Salonul internațional de inventică de la Geneva: 30 de invenții înscrise, 30 de medalii obținute. Dintre acestea 18 sînt de aur.

Eu ca român le mulțumesc pentru reușită. Mă întreb în aceste momente oare cîți dintre noi știu despre acest lucru?

Reușita lor mă face foarte mândru și confirmă încă o dată faptul că noi ca nație avem locul nostru special sub Soare. Cel mai probabil curge ceva sevă aparte prin apele Mureșului, Oltului, Argeșului, Nistrului, Dîmboviței, Prutului sau Someșului și bineînteles prin fiecare undă a Dunării.

Azi n-am să le spun nimic celor care beau prea multă apă de la robinet. Am să-mi întorc însă fața de la ei și-am să-i privesc cu drag și mîndrie pe cei care au făcut posibile cele 30 de succese.

Mulțumesc!

Am fost pasionat de cînd mă ştiu de istorie, de istoria României, a neamului nostru. Probabil mi se trage de la faptul că atît bunicii cît şi părinţii, mai ales tatăl meu, îmi povesteau cîte-n lună şi în stele destre noi, despre trecutul nostru. Am aflat astfel de mic întîmplări reale petrecute mai demult sau nu prea, întîmplări şi aspecte pe care nu le regăseam în acea vreme în cărţile de istorie ale şcolii. (mai mult…)

Astăzi la Ţebea s-au sărbătorit 141 de ani de la moartea  Crăişorului Munţilor, Avram Iancu. (mai mult…)

Oamenii… Fiinţe mai stupide cu greu poţi găsi…

(mai mult…)

Nu! Opreşte-te acum!

Nu citi mai departe, ai putea găsi acest articol insultător şi de aceea te rog încă o dată nu-l citi! Nu-l citi pentru că dacă-l vei găsi insultător nu-mi voi cere scuze! (mai mult…)

Da recunosc, sînt un cretin! Sînt cel mai tîmpit om de pe planetă. Sînt un prost necivilizat lipsit de viziune. Sînt în schimb plin de de vise deşarte. Sînt un aerian picat direct din Lună care refuză realitatea. Stau şi mă întreb, sînt eu om? Eman atît de multe tîmpenii încît mă mir sincer cum de nu mă opreşte nimeni pe stradă să mă-mpacheteze fedeleş într-o cămaşă cu nasturi la spate şi să mă trimită la naiba-n praznic. La zîmbăreţi. (mai mult…)

Eremia Grigorescu

Eremia Grigorescu (Photo credit: Wikipedia)

Un nume mult prea golit de conţinut în memoria noastră. (mai mult…)

Oameni sîntem cu toţii, mai norocoşi sau mai puţin norocoşi, mai înzestraţi sau mai puţin înzestraţi. Ce ne aduce însă la acelaşi numitor este că sigur trăim şi vom muri. Cum ne parcurgem drumul pînă la destinaţia finală, peste cîte urcuşuri sau coborîşuri trecem ţine de şansa fiecăruia dar şi de ecucaţia de care a avut parte. (mai mult…)

Vedem sau am văzut cu toţii tragedia din Muntenegru. Cuvintele sînt puţine şi inexpresive. Cel puţin ale mele. De aceea nu vreau să comentez sub nici o formă teribilul accident.

Ce doresc în schimb este să mulţumesc. Şi pentru aceasta am să încep prin a le mulţumi muntenegrenilor care în decurs de cîteva ore s-au îngrămădit cu zecile, după unii au fost aproape două sute, să doneze sînge pentru a salva vieţi, pentru a salva ce se mai putea salva. Mulţumesc medicilor, paramedicilor, pompierilor şi tuturor celor care îmi dau seama că şi-au riscat propria viaţă coborînd în acea rîpă pentru a aduce la viaţă alţi oameni.

Mulţumesc Muntenegru. Nu ştiu cît din mulţumirile mele vor ajunge la voi trecînd peste bariera limbii dar eu ca român simt că trebuie să vă mulţumesc pentru ce aţi făcut şi încă mai faceţi pentru conaţionalii mei.

Mulţumesc toturor autorităţilor din România care fac ceea ce trebuie să facă. Mulţumesc celor care au pus logistica la dispoziţie, ambulanţe, avioane, oameni care stau de veghe pentru a aştepta alţi oameni care au nevoie de ajutor. Ştiu că pare ciudat că am ajuns să mulţumesc pentru că cineva îşi face treaba dar e prea mult nefiresc în jurul nostru pentru ca aşa ceva să treacă drept banal.

Mulţumesc ambasadorului României în Muntenegru pentru că a fost tot timpul acolo, domnului Raed Arafat pentru tot ce a făcut pentru ţara mea, şi sper şi a lui, şi-i mulţumesc domnului ministru de externe Corlăţeanu că şi-a întrerupt programul din Bruxelles şi s-a deplasat în Podgoriţa pentru a fi lîngă românii care au nevoie de ajutor. Nu ştiu dacă era treaba lui să facă asta dar îi mulţumesc pentru că a arătat că-i pasă.

Mulţumesc tuturor pentru compasiunea arătată conaţionalilor mei, mulţumesc pentru solidaritate. Oameni ca voi sînt exemple de urmat, oameni ca voi ne dau speranţa unui mîine mai bun mai plin de altruism şi solidaritate.

Mulţumesc.

A Chinese bamboo book, closed to display the c...

A Chinese bamboo book, closed to display the cover. This copy of The Art of War (on the cover, „孫子兵法”) by Sun Tzu is part of a collection at the University of California, Riverside. The cover also reads „乾隆御書”, meaning it was either commissioned or transcribed by the Qianlong Emperor. (Photo credit: Wikipedia)

…trimiteţi meşteşugarii îndemânatici pentru a incita populaţia şi a-i delapida bogăţiile sau oferiţi-le muzicieni şi dansatori imorali pentru a le schimba obiceiurile sau daţi-le femei fru­moase pentru a-i face să-şi piardă capul…”

Sun Tzu

Arta războiului

Aceste cuvinte s-au materializat într-un îndrumar al războiului în urmă cu foarte mulţi ani. Personal nu cred că au fost gîndite şi apoi aşezate pe vreo scoarţă de copac ci pur şi simplu au fost extrase prin observaţie. A observat omu’ ce are efect şi cu ce eficienţă iar apoi i-a învăţat şi pe alţii. Poate par „fumate” metodele dar ar trebui să ne reamintim că metoda de luptă a puşcaşilor marini SUA este direct inspirată din strategia de luptă a hopliţilor antici iar Imperiul Britanic încă mai recrutează gurca. Nimic nou sub soare.

Acum dacă stau şi mă gîndesc puţin la cum s-a schimbat faţa României în ultimele două decenii prin prizma cuvintelor lui Sun Tzu aş putea spune fără teama de a greşi că sîntem în plin război. Problema e ca nu-mi dau seama cu cine!? De ce am fi noi în război cu cineva nu cred că ar trebui să argumentez, trăim o lume secătuită de resurse care încă se mai găsesc în ţara noastră şi colac peste pupăză nici greu accesibile, nici greu „accesabile” nu-s.

Vreau neapărat să leg această postare de cea anterioară cu Educaţia şi (d)efectele ei  şi să afirm sus şi tare că mă simt ca un copil fără părinţi în această perioadă a existenţei noastre naţionale. Mă uit cu invidie sinceră la alte naţiuni din inima Europei care ştiu să-şi păstreze identitatea naţională, să o dezvolte, afirme cu orice prilej chiar în detrimentul altora, naţiuni care nu se jenează atunci cînd reprezentanţii lor mint dacă interesul naţional o cere. Franţa n-are nici o apăsare în a ne insulta iar de Italia ce să mai vorbesc… Statul Român ce face în tot acest timp? Ascultă manele, cred. E adevărat că şi noi le dăm apă la moară dar atunci cînd părintele nu-şi supraveghează copiii aceştia din urmă fac prosti.

Încercaţi de exemplu să spuneţi cu voce tare în engleză sau franceză cuvintele: român, românesc, ţigan, ţigănesc. În cazul ultimelor folosiţi neapărat aşa cum cere legea (!?) politically correct-ul rrom. Veţi întîmpina reale dificultăţi în a face distincţie între cuvinte iar dacă noi vom insista în a găsi varianta corectă altora credeţi că le va păsa? Ţiganii din Franţa se numesc cumva frani, cei din Germania germi, cei din Italia itali iar cei din Anglia angli? Nu. Mă opresc aici şi insist in a afirma că nu doresc să dezvolt subiectul şi să dezbat justeţea alegerii denumirii etniei ci doar să ofer un exemplu de situaţie în care eu ca cetăţean român mă simt lezat de uşurinţa cu care alte naţiuni îmi confundă identitatea mea naţională cu a altora. Am dreptul de a nu fi confundat! Am dreptul la identitate naţională iar pentru acestă lipsă, din punctul meu de vedere, de identitate fac vinovate autorităţile statului şi pe fiecare dintre noi în egală măsură. Pe noi pentru indiferenţă şi lipsă de discernămînt iar pe autorităţi pentru delăsare şi lipsă de acţiune.

Am trăit atît în era comunistă ascultînd cu sufletul la gură ca atîţi alţi români radio Europa Liberă. Atunci mi se părea un lucru de un remarcabil curaj azi în schimb îmi dau seama că multe din ceea ce ascultam eu acolo erau propagandă curată. Am văzut mulţi dintre noi nenumărate filme cu nazişti tîmpi de dădeau în gropi căsăpiţi cîte zece de un singur glonţ tras de eroul comunist eliberator. După ’89 am văzut exact aceleaşi filme doar că s-a schimbat tîmpitu’, acum era comunist. Toate acestea sînt material propagandist şi fac parte dintr-un plan manipulator. Comunişti versus capitalişti şi invers. Nici nu se pune problema de a stabili cine are dreptate, noi trebuie să-i împiedicăm pe ei. Care noi? Care ei? Cui îi pasă? Toate aceste se întîmplă în afara binelui şi răului şi n-au nimic de-a face cu corectitudinea. Au în schimb de-a face cu interesul naţional.

Desigur s-ar putea crede că doar anumite persoane dintr-o anumită ţară au anumite interese. Toţi însă se bucură atunci cînd ţara lor e puternică iar asta-i face părtaşi la acele interese, deci interesul este sau devine naţional.

Cum manipularea există iar instrumentele ei acţionează constant de ce n-am vrea ca propriul stat să se protejeze, să ne protejeze jucînd aceleaşi joc pe care-l joacă toate ţările lumii?

…imaginaţi-vă un stat fără spioni, cred c-ar fi ca un sat fără cîini. Ar fi frumos fără ei da-s al naibii de necesari. Nu cîinii, ei sînt şi frumoşi şi necesari 🙂.