Portrait of Transylvanian Romanian politician Alexandru Vaida Voevod in late 1918. (Photo credit: Wikipedia)
Ce m-a apucat!? Explicaţii aici.
Wikipedia mi se pare cea mai la îndemână sursă neutră şi credibilă de informaţii pentru a căuta date despre aproape orice.
Sau poate tocmai neutralitatea poate ridica suspiciuni… hm.
Până o să ma lămuresc cum stă treaba vă prezint link-ul despre Alexandru Vaida Voievod de la Wikipedia. Click aici.
Interesant este că se face referire la „regimul autoritar al lui Carol al II-lea” :). N-aş fi zis că mult prea corecta şi onorabila noastră monarhie a guvernat şi astfel…
Pentru ca trebuie... 
Nu prea inteleg ce ati vrut sa spuneti. Era ceva despre monarhia autoritara? A durat 30 de luni (2 ani si jumatate). De Republica Populara Romana ce spuneti? A durat 17 ani si jumatate si a fost continuata de Republica Socialista Romania pentru alti 24. Iar dupa aceea, Frontul Salvarii Nationale a fost mai putin sfios in manevrarea batelor pe spinarea opozitiei decat Frontul Renasterii Nationale al lui Carol al II-lea.
Cu privire la potentialul de dictatura al republicii, respectiv al monarhiei, am facut o mica statistica in postarea http://carolinafedra.wordpress.com/2013/05/30/bolile-republicii-dictatura/
Aveţi perfectă dreptate domnule atât doar că nici unul din conducătorii ultimelor perioade menţionate de Dumneavoastră nu sunt priviţi azi cu respect şi nu pozează în salvatori ai neamului. Urmaşii monarhiei o fac. Din plin. Lucru care în opinia mea nu ar trebui să-l facă. Sau dacă totuşi ţin neapărat să urmeze acest drum ar trebui să înceapă, în opinia mea, prin a cere scuze neamului românesc pentru haul în care l-au aruncat. Amintesc doar câteva date, 1907, curbele de scarificiu din anii ’20, grevele muncitorilor înnăbuşite cu gloanţele armatei… Toate astea n-au fost „opera” nefastă a unuia singur dintre regii nostri. Din păcate.
Mai ţin neapărat să spun domnule, ca bunicul meu era soldat la antiaeriana din Gara de Nord şi era la post când, ca să-l citez, „Majestatea Sa ne-a părăsit”… Vă asigur, din spusele lui, că regele nu a plecat cu doua valize aşa cum „Majestatea Sa” ne-a declarat singur la TV.
Dacă un căpitan de vas TREBUIE să fie ultimul care părăseşte nava din respect pentru fiecare pasager, din respect pentru fiecare nit bătut in tabla carenei vă întreb atunci domnule care sunt responsabilităţile unui rege prin prizma respectului pentru fiecare cetăţean al cetăţii, pentru fiecare palmă de pământ a ţării?
Vă respect dreptul la opinie dar mie mi se par rupţi de realitate, ahtiaţi doar după averea pierdută. Degradant…
Vreti sa spuneti ca regii, inca de la Carol I, au aruncat neamul romanesc intr-un hau? In cartile de istorie din perioada comunista se vorbea despre ajutorul dat de muncitori taranilor rasculati; de fapt, adevarul istoric era ca in multe locuri au existat agitatori si ca in unele dintre cele mai sangeroase incidente ei au jucat un rol cheie. Ceea ce stim astazi e ca Austro-Ungaria se pregatea de interventie militara, iar rolul Regelui Carol I a fost salutar in evitarea acestei interventii.
Mi se pare mie, sau unul dintre ministrii din epoca mineriadelor este azi instalat la Cotroceni, palatul care a fost reconstruit de Carol I pentru a servi de resedinta celor ce au fost vrednicii de amintire Ferdinand si Maria? Si-a cerut vreodata scuze acest marinar neinfricat?
Dacă din ceea ce eu am spus s-a înţeles în vreun fel că aş fi vreun mare simpatizant al clasei politice actuale atunci îmi cer scuze.
Nu vreau să judec istoria, nici Dumneavoastră nu cred că ar trebui să o faceti. Dar nu văd nici o legitimitate a casei regale de Hohenzollern în România. Cu atât mai mult cu cât constituţia acelor vremuri le interzicea căsătoria cu românce. Motivele vremii au fost dintre cele mai „înalte” dacă n-ar fi înjositoare pentru mine ca român şi sunt sigur că le cunoaşteţi. Puteţi vă rog să-mi daţi încă un exemplu de naţiune care a ales ca toţi viitorii ei conducători să nu aparţină propriului neam? Asta dacă bineânţeles poporul a ales.
Cred că putem discuta la nesfârşit pe acest subiect, la fel ca despre religie sau fotbal :). Dar daţi-mi voie să-mi păstrez opinia despre casa regală românească şi să nu-i justific azi acţiunile cu „da’ şi ceilalţi au făcut la fel sau chiar mai rău”.
Când vrei să joci în „liga mare” a naţiunilor atunci trebuie să faci şi ceea ce vremurile o cer, asta ca să fiu de acord cu ceea ce aţi spus despre corectele (?) intervenţii militare ale României regale în Bulgaria şi Ungaria de azi.
Desigur, dintr-un gest de profund patriotism emblema Transilvaniei de pe drapelul regal îi reprezintă pe …?
Exemple exista: Marea Britanie la 1714 (dinastie germana), Suedia la 1797 (maresalul francez Bernadotte – de origine modesta- este ales de parlamentul suedez ca intemeietor al unei noi dinastii), Belgia la 1830 (dinastie germana), Grecia (1830 si 1860, dinastie germana, respectiv daneza), Norvegia in 1905 (rege danez), Bulgaria (1908, dinastie germana). Toate aceste dinastii au fost inscaunate prin vointa nationala, exprimata prin vot al parlamentului si plebiscit (cu exceptia Marii Britanii, unde nu se pune aproape niciodata problema referendumului – Parlamentul exprima vointa suverana a cetatenilor).
A avut vreuna din aceste ţări stipulat printr-un articol în constituţie interzicerea căsătoriilor dintre suveran şi o femeie de naţionalitatea ţării respective?
Toate, cu exceptia Marii Britanii, care nu are constitutie. Si toate au schimbat regulile in ultima suta de ani.
Nu stiu la ce va referiti cand spuneti despre stema Transilvaniei, nici nu vad unde am pomenit de interventii in Bulgaria si Ungaria…
Studiaţi puţin mai cu atenţie heraldica emblemei.
Intervenţiile militare le-am pomenit eu…
„Dulcea nostră Românie
Nu va ramânea regat!
Ea împărăţie va să fie
Şi regele nostru împărat!”
Cunoaşteţi versurile?
Nu nu le cunosc, dar iarasi spuneti lucrurile pe jumatate…
Da, din dorinţa ca Dumneavoastră să găsiţi singur cealaltă jumătate.
Interdictia casatoriei cu romance a fost o conditie pusa de romani, pentru a evita luptele pentru influenta dintre marile fasmilii boieresti.. Altminteri, mi se pare extraordinar faptul ca regii catolici Carol si Ferdinand au acceptat constrangerea constitutionala care prevedea botezarea copiilor lor in religia ortodoxa.
Asa ca nu aveti nici un motiv sa va simtiti umilit ca roman. Altminteri, numiti dumneavoastra acele motive rusinoase, nu lansati doar insinuari.
Din răspunsul Dumneavoastră înţeleg că nici una dintre ţările pe care le-aţi enumerat mai sus nu avea în constituţie vreun articol asemănător, suntem unici aşadar… Felicitări totuşi acelor oameni care au reuşit să impresioneze alte naţiuni cu aptitudinile lor şi bineânţeles trebuie să felicităm şi naţiunile respective că au avut luciditatea (sper) de a face alegerile potrivite dincolo de sentimentul naţional.
Dacă cineva ar avea de ales între a da dreptul fiului său de a fi rege într-o ţară şi a-l boteza într-o anume religie cred că ar sta foarte mult pe gânduri… cam 2 secunde maxim.
Când vă referiti la „condiţia pusă de români” vă referiţi la toţi românii, doar la Adunarea Naţională a vremii sau doar la un grup (destul de restrâns) de partizani ai acestei idei? De ce s-ar considera cineva atât de nedem ca origini şi devenire încât să interzică oricui din viitor dreptul de care vorbeam, acela de a fi părtaş la tron!?
E ca şi cum aş spune din start că niciodată vreun român sau vreo româncă nu ar fi suficient de demn şi de curat sufleteşte încât să-şi poată conduce propria ţară…
Rastalmaciti.
Printul strain a fost dorit, in unanimitate, de Adunarile Ad-hoc si plebiscitat de aproape intreg corpul electoral. Prezenta la vot a fost de 85%, iar impotriva au fost sub o mie de voturi (din cele aproape 700 000 exprimate).
Nu spun nimic despre dumneavoastra, dar permiteti-mi sa ma declar eu mai putin roman decat au fost Carol I si Ferdinand.
Iar glumita cu botezul nu-si avea rostul: Ferdinand a fost excomunicat de Papa, si a suferit enorm, dar hotararea de a respecta vointa nationala a prevalat.
Răstălmăcim cu toţii de câte ori ne spunem opinia despre ceva cu toate acestea urma ca nici un român să nu mai ajungă la cârma ţării pentru că cineva a ajuns la concluzia că niciodată nu se va naşte vreunul suficient de merituos… Orice aţi spune domnule nu pot fi de acord cu asta, ba mai mult o consider o insultă directă. Eu nu fac parte din vreun „subneam” ci sunt român. Unul mândru. Poate prea mândru uneori, recunosc, dar fie ăsta păcatul meu.
Cât despre Adunările Ad-hoc … La fel a fost ales şi Cuza deşi mă îndoiesc profund că mulţi dintre cei care strigau în Bucureştiul acelor ani „îl vrem pe Cuza domn” ştiau cine e sau aziseră vreodată de el. Era o vreme a manipulărilor teribilă, nu că azi ar fi cu mult diferită…
Aveţi, în opinia mea, o privire prea romanţată asupra evenimetelor. Eu sunt mai „neamţ” din punctul acesta de vedere şi spun bineâţneles că au fost loiali propriului regat, doar se pomeniseră peste noapte cu o ţară-n braţe, Europa privea spre ei! Aveau dintr-o dată o moştenire, una nesperată iar dacă primii doi au înţeles asta următorii doi au avut grijă să dea cu oiştea-n gard în repetate rânduri.
Istoria e făcută de oameni în carne şi oase cu tot ce-i bun sau rău în ei cu gînduri şi vise cât se poate de umane. De oameni asemeni fiecăruia dintre noi de aceea daţi-mi voie să consider „glumiţa cu botezul” un sarcasm amar aşa cum am avut intenţia să fie.
Şi ca să răstălmăcesc de tot evenimentele voi continua sarcastic să mi-l imaginez pe proaspătul maior primind ştirea că dacă vrea poate fi rege (mă rog, principe apoi rege) plin de mustrări de conştiinţă că poate va fi forţat de împrejurări să dea curs anumitor acţiuni care i-ar putea aduce excomunicarea. Să devină rege şi astfel să dea naştere unei dinastii avînd o ţară la picioare dar să rişte excomunicarea sau să rămână în graţiile divinităţii catolice în uniforma de maior? Grea alegere, foarte grea într-adevăr. Parcă-l văd frământându-se la masa cazonă din popota garnizoanei cu lacrimi în ochi de mila necăjiţilor de români care se uitau la el ca la Isus pe cruce numai să vrea el să le fie domn spunându-şi: fei orice ar fi, îi voi salva! Voi fi martirul lor!
Ştiu că sunt rău acum, am făcut asta intenţionat. Vă respect opiniile şi vă admir eleganţa cu care vi le susţineţi dar în această discuţie despre legitimitatea casei regale româneşti nu pot fi de acord cu Dumneavoastră.
Legitimitatea e dincolo de orice dubiu. Cel putin atata timp cat nu a fost facut un al doilea plebiscit care sa-l desfaca pe cel din 1866. Nu monarhia trebuie sa se justifice, ci republica. Care este legitimitatea republicii?
Legitim… ilegitim… de unde să încep!? De la faptul ca înlăturarea lui Cuza n-a fost un act susţinut de tot poporul ci doar de o parte (destul de mică) dintre politicienii vremii? De la faptul că poate chiar alegerea lui Cuza în poziţia de principe unificator s-a făcut tocmai pentru a putea fi înlăturat cu uşurinţă mai apoi? Asta ar putea fi explicată de „acordul marilor puteri” pentru unire dar şi de tovărăşia prin mahalalele Brăilei ca părtaş la excapadele de o moralitate îndoielnică dintre Cuza şi exact omul ce l-a ridicat iar apoi la distrus…
Am să ignor toate astea cu nonşalanţa cu care Dumneavoastră argumentaţi doar ideile ce vă convin.
Voi spune însă ca o abdicare rămâne o abdicare indiferent dacă a fost sau nu cu pistolul la tâmplă. Prefer să consider că fostul suveran a fost mai degrabă prostit de către efemerii săi parteneri decât trădat în acea fatidică zi. Trădarea presupune o anumită consideraţie a celui care o înfăptuieşte faţă de cel care este trădat. Asta dacă nu cumva ştia ce urmează şi atunci devine complice. Desigur, sunt simple speculaţii… Adevărul e, cred eu, că habar n-avea pe ce planetă trăieşte, n-a înţeles nici o clipă situaţia în care se află atât el cât şi ţara. A fost o simplă marionetă în mâinile unor mult prea abili indivizi. Are sens să amintesc de nesemnata pace de la Cairo şi cum ar fi fost drumul României dacă acel act s-ar fi parafat? Putem doar să speculăm.
Spre deosebire de alte personalităţi suveranul de atunci a ales să plece, să-şi părăsească supuşii (mă iertaţi dar nu pot scrie „să-şi părăsească poporul” pur şi simplu nu pot). Mulţi dintre cei care nu au făcut o astfel de alegere au plătit cu viaţa. Credeţi cumva că Maniu nu ştia ce-l aşteaptă, nu întrezărise nimic din viitorul sumbru ce i se pregătea? A ales să rămână în ţară la fel ca mulţi alţii. Toţi cei asasinaţi de regimul ce s-a instaurat cu concursul direct al fostului rege au dreptul de a fi numiţi martiri şi eroi ai neamului. A avut şi el şansa de a li se alătura, a făcut însă alte alegeri pe care cred eu că acum după atât de mulţi ani ar trebui să şi le asume. Acest simplu fapt, al abandonului, este mai mult decât suficient pentru mine pentru a considera încă o dată ca ilegitimă orice pretenţie prezentă la gloria de odinioară.
Ce legitimitate are republica însă? mă întrebaţi. Credeţi sincer că un referendum republică vs. monarhie ar da cîştig de cauză ultimei? Cred că toată lumea ştie că la ora 11 dimineaţa soarele a răsărit de ceva vreme chiar dacă nu se vede din cauza norilor, nu-i nevoie de vreun referendum ca să se stabilească asta, cei mai mulţi ştiu că e sus pe cer.
Ce legitimitate are republica? Radu Duda şi-a depus candidatura pentru funcţia de preşedinte! Nu-i oare asta o dovadă că până şi familia regală recunoaşte legitimitatea republicii?
Desigur, amândoi am putea aduce nesfârşite argumente pro şi contra dar aş prefera să-mi menţin opiniile fără a dori să vi le schimb pe ale Dumneavoastră, democraţia vă acordă acest drept.
Preferati pur si simplu sa nu priviti adevarul in fata.
1.Oricate pacate ar fi avut monarhia, republica nu a fost si nu este legitima (si nici macar legala, in cea mai mare parte a existentei ei), nu are nici o traditie in Romania, iar functia de presedinte e de-a dreptul nociva.
2. Povestile cu „pacea de la Cairo” nu sunt sustinute cu documente. Fapt este ca Antonescu ar fi plecat, pe 24 august 1944 pe frontul din Moldova pentru a stabili sinucigasa linie de aparare Focsani – Namoloasa, pentru a-si apara „onoarea de militar. Daca nu ar fi disparut complet Romania, cel putin Moldova o pierdeam la incheierea pacii (daca nu cumva si Banatul si Maramuresul).
3. Stati linistit, in toamna asta, monarhistii vor arata ca se poate spunand NU acestei revizuiri caragialesti a constitutiei republicane.
Sunteţi un nostalgic feroce al acelei epoci, păcat că n-aţi avut ocazia să o trăiţi, am fi ratat azi ocazia de a purta această discuţie.
Pana una alta, regalistii propun o schimbare si republicanii prefera sa ramana in trecut:trecutul sovietic. Au ramas tot cu ideea ca republica este o forma a progresului, cand istoria ultimului secol le-a inselat in mod repetat asteptarile. Prefera sa nu vada ca majoritatea republicilor lumii sunt dictaturi. Prefera sa nu vada dictatura, razboiul civil sau terorismul de stat au bantuit chiar si republicile europene (doua treimi dintre ele au suferit cel putin o data de aceste boli). Prefera sa nu vada risipa si coruptia majoritatii republicilor (se peroreaza despre luxul monarhiilor, dar priviti o singura cifra: Presedintia Republicii Italiene – 228 milioane de euro, Lista civila a Casei Regale Britanice – 36 de milioane de euro).
Republica este trecutul, asa ca nu stiu cine e mai nostalgic…
Din nou vă justificaţi argumentele cu „da’ şi ăilalţi au făcut asta, ba chiar mai rău”, confundaţi moralitatea unei persoane cu cea a unei forme, din punctul meu de vedere.
Desigur, trecutul ne bântuie iar viitorul ne priveşte nepăsător ştiind deja ce urmează…
Nu ati sesizat argumentul statistic: daca in peste 90 la suta din timp o institutie (presedintia) nu a functionat cum trebuie, nu e cazul sa o schimbam (daca masina dumneavoastra ar porni doar o zi din zece nu ati lua in considerare oferta companiei de a va da, in locul masinii vechi una noua, nu ati accepta oferta?)
Cat despre argumentul ca putem sa schimbam presedintii mai repede, ia ganditi-va in acelasi fel: am ales presedinti de 6 ori si tot nu s-a imbunatatit nimic, ba as zice ca dimpotriva. Ce va face sa credeti ca urmatoarele alegeri vor inversa aceasta tendinta? ( e ca si cum mergi cu masina ai care functiona cam 20% si o „repari”, de trei ori, si dupa fiercare reparatie merge vreo doua saptamani dupa care nu mai merge deloc; dati-mi voie sa nu cred ca v-ati mai duce la acelasi service – alegerile-, poate poate o merge a saptea oara)
Asa ca argumentul era chiar institutional. Sunt putine presedintii care merg pe lumea asta. Cea a Romaniei nu se afla printre ele.
În sfârşi suntem de aceeaşi părere. Aveţi perfectă dreptate domnule, dacă maşina mea ar fi stricată mai mult timp decât ar merge aş accepta fără să stau pe gânduri oferta companiei de a primi în locul maşinii vechi una nouă. Adică tot o maşină, în nici un caz o căruţă :).
Iar dacă e să discutăm despre modelele matematice (şi credeţi-mă, la matematică mă pricep) aplicate societaţii dorind să guvernăm acţiunile umane după rigoarea strictă a acestei ştiinţe vă asigur că sunteţi pe lângă subiect. Să mă explic. Un Aman, un Grigorescu sau un Brâncuşi se aleg probabil dintr-o sută de mii de studenţi la arte. Într-un raport de 1:100.000 rezultă aşadar un procent muuuult sub cel de 10 % înaintat de Dumneavoastră. Ar trebui, vă întreb, ca toţi să abandoneze şcoala pentru că nu au suficiente şanse de afirmare? Dacă ar fi aşa, dacă omenirea cu devenirile ei s-ar supune rigorilor matematice, atunci stimate domn cred că şi azi am admira cu mare interes picturi rupestre facute cu cărbune pe vreun perete de piatră.
Cum să spun mai clar!? La fiecare maraton există un singur şi unic câştigător, ar trebui să nu mai alerge nimeni numai pentru că şansele de a câştiga ar fi prea mici !? Sau ar trebui să alerge doar cei care au mai mult de 50 % şanse de câştig? Vă atrag atenţia că atunci potrivit matematicii ar alerga un singur om iar şansele lui de câştig s-ar transforma în 100 % dând naştere unui paradox matematic… Iată de ce matematica nu poate exlica acţiunile şi năzuinţele umane.
Dacă e să ne uităm în istoria naţională cred că de ne oprim la sfatul bătrânilor obţinem o republică în miniatură ce poate fi suprapusă cu succes peste o întreagă ţară. Primele forme ale acestui sistem de luare a deciziilor într-o comunitate au apărut cu secole în urmă şi s-au păstrat până în prezentul foarte apropiat. Asta ca să vă dovedesc faptul că spiritul republican nu este străin poporului român. Insuccesul de azi al clasei politice se datorează în opinia mea nu formei de guvernare ci gravei LIPSE de EDUCAŢIE a marii mase populare, a lipsei totale de valori consistente din cotidianul societăţii.
Ca republican convins ce sunt în ultimele postări v-am creat în spiritul democraţiei oferite de republică posibilitatea de a încheia această discuţie păstrându-ne amândoi opiniile. Eu consider că în această problemă Dumneavoastră greşiţi dar la fel consider că trebui să aveţi acest drept, acela de a greşi. Dumneavostră însă ca un susţinător activ al monarhiei nu numai că sunteţi convins de eroarea mea, consideraţi că aveţi dreptul (mare atenţie la cuvântul pe care l-am folosit) şi obligaţia de a-mi schimba opiniile. Cum să am încredere în ceva sau cineva care nu-mi respectă modul de gândire!?
Propuneti sa mai avem rabdare vreo 10 000 de ani ca sa apara (pentru 4 ani!) un presedinte genial?
Am cautat si nu am gasit in comentariile mele cuvintele care sugereza ca ma cred indreptatit si obligat sa va schimb parerea.
Nu cred ca eu am dreptate si dumneavoastra gresiti. Pur si simplu incerc sa arat ca exista argumente rationale pentru monarhia constituionala. Daca se intampla sa vi se para ca ele sunt ireverentioase la adresa convingerilor dumneavoastra, e problema dumneavoastra.
In privinta masinii, ma tem ca v-au bagat pe gat, de 3 ori pana acum, aceeasi masina revopsita, care a mers din ce in ce mai prost.
Iar povestea cu traditiile republicane…totusi… nu-mi amintesc basme romanesti care sa inceapa cu a fost odata un presedinte si el avea doua fete…
„Propuneti sa mai avem rabdare vreo 10 000 de ani ca sa apara (pentru 4 ani!) un presedinte genial?” în timp ce avem la-ndemână un rege genial, continui eu ce Dumneavoastră aţi lăsast în aer. Argumentul cu artişti se referea strict la logica Dumneavoastră precară cu ajutorul careia aţi ajuns la procentele de 90/10 %. Nu continuaţi vă rog în acelaşi stil, îmi insultaţi inteligenţa.
Nu credeţi că Dumneavoastră aveţi dreptate, sunteţi convins. Până-n măduva oaselor.
Aţi înţeles vreun cuvânt din cele scrise de mine până acum atât în postarea asta cât şi în cele precedente?
Argumentul meu era mult mai simplu: presedintia pare sa nu poata indeplini misiunea incredintata de constitutie. Si, in sprijinul acestei asertiuni, aduceam experienta noastra recenta in materie de presedintie. Si nu v-ati straduit sa combateti argumentul ca exista o mare probabilitate ca presedintia sa fie in continuare la fel de neperformanta; ati ales sa argumentati ca este posibil, intr-un viitor incert sa avem o presedintie exceptionala. Nu am cum sa neg aceasta posibilitate, dar nici nu ma intereseaza sa mai aleg si eu si nepotii mei o serie de presedinti la fel de inadecvati pana va rasari Alesul. Nici de regi geniali nu am nevoie; e suficient sa-si indeplineasca rolurile de moderator,si unificator
„presedintia pare” e adevărat pare … Cât contează 20 de ani în viitorul unui neam!?
Ce garanţie am că un rege va fi într-adevar un moderator? Pe un preşedinte prost l-aş putea schimba chiar înainte de terminarea mandatului, pe un rege prost cum l-aş putea schimba?
1. Mai clar: presedintii de pana acum nu si-au indeplinit aceste roluri. Garantii 100% nu exista in viata, iar cine le cere ca si conditie a schimbarii va ramane perpetuu in impas. Dar daca e sa sa ne ghidam dupa ratiune si sa ne asumam rational riscurile cantarirea riscurilor ar suna cam asa: 3 din 4 regi si-au jucat bine rolul 1 presedinte din 4 sia jucat pe jumatate rolul. Daca dumneavoastra doriti sa pariati contra unui risc de peste 80%, eu gasesc mai rational sa ma multumesc cu o sansa pozitiva de 75%.
2. Ati vazut si dumneavoastra cat de „simplu” e sa dai jos un presedinte! Un rege care ar fi facut jumatate din manevrele paraconstitutionale ale respectivului presedinte, zbura in secunda doi. Pentru ca un rege constitutional (si chiar unul mai putin constitutional, cum a fost Carol al II-lea) nu are in spate masinaria de partid si de stat pe care si-au aservit-o constant presedintii 2 si 4 ai Romaniei.
🙂 o putem ţine aşa la nesfîrşit 🙂
Luaţi în calcul o perioadă prea scurtă …
Cei 40 de ani de republica sovietica nu se pun? Ceausescu a fost rege?
Si n-o so tinem la nesfarsit, pentru ca lucrurile se vor lamuri destul de repede. Acesta republica se scufunda rapid.
Ultima dată când am verificat regimurile comuniste erau considerate totalitare, dictatoriale de lumea civilizată în frunte cu „marile puteri” şi n-aveau nimic în comun cu vreo republică. Poate doar numele ales aşa de faţadă.
Încă nu ştiu ce să cred, mă tot ameninţaţi sau avertizaţi sau informaţi desre ce-o să facă regaliştii în toamnă, e ceva ce ar trebui să ştiu şi-mi scapă?
Nu va amenint, e oficial: va fi un referendum la toamna, pentru o constitutie republicana revizuita. Nu va trece.
Si daca republicile sovietice nu sunt republici, atunci de unde scoateti traditia republicana la romani? A, uitasem, Mihai Viteazul a fost presedinte de republica.
Si va inselati: regimurile totalitare au foarte mare legatura cu republica. Va las sa alegeti o republica europeana la intamplare si sa numarati anii in care a fost dictatura, terorism de stat, sau razboi civil.
🙂 chiar trebuie să vă ofer link-ul spre comentariul meu unde făceam referire la „sămânţa” republicană a neamului nostru!?
Referendumul nu va trece pentru că regaliştii vor face …? Ce? Vor vota împotrivă!? Vor fi probabil singurii oameni din România care vor face asta!? Nu, cu siguranţă nu. E foarte probabil ca şi eu să votez împotrivă. Deşi sunt unele amendamente care mă încântă sunt altele care nu-mi plac sub nici o formă.
Toate acestea sunt doar opiniile noastre domnule şi atât timp cât ne rezumăm la opinii şi suntem cât de cât atenţi la argumentele şi contraargumentele celuilat discuţia rămâne una frumoasă.
Daca tot m-ati intrebat daca am inteles ceva, o sa va spun ce n-am inteles: cum se face ca intr-o postare scurta despre Alexandru-Vaida Voevod, singurul lucru „interesant” pe care il gasiti e faptul ca Wikipedia face referire la regimul autoritar al lui Carol al II-lea. Cum adica, „interesant”? Ar putea sa nu faca referire la un deceniu din politica romaneasca atunci cand se refera la un om politic?
Pentru că eu cred că în ochii a mult prea mulţi oameni de azi o anumită epocă extrem de tulbure din istoria noastră este văzută în roz numai pentru că TV-urile promovează ideea stupidă că orice don’şoară cu decolteu generos poate deveni prinţesă. Pentru că cei mai mulţi cred că e „cool” să fi rege dar habar nu au câţi regi a avut România. Asta ca să nu îi punem să le spună pe nume. Pentru că este ceva, cât se poate de real, despre care puţini oameni ştiu.
Pentru că intrigă. V-a intrigat şi pe Dumneavoastră :).
Bun, dar ce legatura directa si specifica avea cu subiectul Alexandru Vaida Voevod? Practic, din 8 randuri 2 sunt introducere, 2 trimit la un link din Wikipedia si 2 se refera la ce ati gasit in Wikipedia despre … Carol al II-lea.
…”Colaborarea cu regele Carol al II-lea. Ultimii ani din viață [modificare]
Va deveni unul dintre cei mai apropiați colaboratori, prin care Carol al II-lea își va legitima regimul autoritar.” …